simți

Romanian

Etymology

Inherited from Latin sentīre, present active infinitive of sentiō, from Proto-Indo-European *sent- (“to feel”).

Pronunciation
  • IPA(key): [simˈtsi]
  • Audio(file)

Verb

a simți (third-person singular present simte, past participle simțit) 4th conj.

  1. (transitive) to feel (of both tangibles and intangibles)
    Îți simt răsuflarea pe gât.
    I feel your breath on my neck.
    De ce simți nevoia să fii atât de prost?
    Why do you feel the need to be so stupid?
  2. (reflexive, with accusative) to feel, to be feeling
    Te simți bine?
    Do you feel good?
    Cum se simte?
    How is he feeling?
  3. to sense, to notice (to perceive with the sense organs)
  4. (of animals) to sniff

Conjugation
    conjugation of simți (fourth conjugation, no infix)
infinitive a simți
gerund simțind
past participle simțit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present simt simți simte simțim simțiți simt
imperfect simțeam simțeai simțea simțeam simțeați simțeau
simple perfect simții simțiși simți simțirăm simțirăți simțiră
pluperfect simțisem simțiseși simțise simțiserăm simțiserăți simțiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să simt să simți să simtă să simțim să simțiți să simtă
imperative — tu — — voi —
affirmative simte simțiți
negative nu simți nu simțiți

Derived terms

References
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.