gradua

See also: graduá and gradúa

Catalan

Verb

gradua

  1. inflection of graduar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Finnish

Noun

gradua

  1. partitive singular of gradu

French

Pronunciation

Verb

gradua

  1. third-person singular past historic of graduer

Italian

Verb

gradua

  1. inflection of graduare:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Anagrams

Portuguese

Verb

gradua

  1. inflection of graduar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French graduer.

Verb

a gradua (third-person singular present graduează, past participle graduat) 1st conj.

  1. to change gradually

Conjugation
    conjugation of gradua (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a gradua
gerund graduând
past participle graduat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present graduez graduezi graduează graduăm graduați graduează
imperfect graduam graduai gradua graduam graduați graduau
simple perfect graduai graduași graduă graduarăm graduarăți graduară
pluperfect graduasem graduaseși graduase graduaserăm graduaserăți graduaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să graduez să graduezi să gradueze să graduăm să graduați să gradueze
imperative — tu — — voi —
affirmative graduează graduați
negative nu gradua nu graduați

References
  • gradua in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.