descăleca

Romanian

Alternative forms

Etymology

Inherited from Vulgar Latin *discaballicāre, from dis- + Late Latin caballicāre, from Latin caballus (“horse”). Compare Aromanian discalic, discãlicari or Albanian shkalkoj. Sense 2 may have been influenced by a migratory or nomadic Central Asian people that entered lands occupied by Romanians, as a similar meaning of choosing a place to set up and live temporarily exists in some Turanian cultures for the term 'dismount'[1]

Verb

a descăleca (third-person singular present descalecă, past participle descălecat) 1st conj.

  1. to get off a horse, dismount, alight
    Synonym: a da jos de pe cal
    Antonym: încăleca
  2. to settle down, colonize, populate, set up
    Synonyms: stabili, coloniza, popula, întemeia

Conjugation
    conjugation of descăleca (first conjugation, no infix)
infinitive a descăleca
gerund descălecând
past participle descălecat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present descalec descaleci descalecă descălecăm descălecați descalecă
imperfect descălecam descălecai descăleca descălecam descălecați descălecau
simple perfect descălecai descălecași descălecă descălecarăm descălecarăți descălecară
pluperfect descălecasem descălecaseși descălecase descălecaserăm descălecaserăți descălecaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să descalec să descaleci să descalece să descălecăm să descălecați să descalece
imperative — tu — — voi —
affirmative descalecă descălecați
negative nu descăleca nu descălecați

References
  1. descăleca in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.