întemeia

Romanian

Etymology

From în- +‎ temei +‎ -a.

Pronunciation
  • IPA(key): /ɨn.te.meˈja/
  • Audio(file)

Verb

a întemeia (third-person singular present întemeiază, past participle întemeiat) 1st conj.

  1. to found, establish, set up
  2. to base on, predicate

Conjugation
    conjugation of întemeia (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a întemeia
gerund întemeind
past participle întemeiat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present întemeiez întemeiezi întemeiază întemeiem întemeiați întemeiază
imperfect întemeiam întemeiai întemeia întemeiam întemeiați întemeiau
simple perfect întemeiai întemeiași întemeie întemeiarăm întemeiarăți întemeiară
pluperfect întemeiasem întemeiaseși întemeiase întemeiaserăm întemeiaserăți întemeiaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să întemeiez să întemeiezi să întemeieze să întemeiem să întemeiați să întemeieze
imperative — tu — — voi —
affirmative întemeiază întemeiați
negative nu întemeia nu întemeiați

Synonyms

Derived terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.