răpi

See also: rapi and rapì

Romanian

Etymology

Inherited from Vulgar Latin *rapīre, from Latin rapere, present active infinitive of rapiō, from Proto-Italic *rapiō, from Proto-Indo-European *h₁rp-i-, from *h₁rep- (“to snatch”).

Pronunciation
  • IPA(key): [rəˈpi]

Verb

a răpi (third-person singular present răpește, past participle răpit) 4th conj.

  1. to ravish
  2. to kidnap, abduct
  3. to rob, steal
    Synonym: fura

Conjugation
    conjugation of răpi (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a răpi
gerund răpind
past participle răpit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present răpesc răpești răpește răpim răpiți răpesc
imperfect răpeam răpeai răpea răpeam răpeați răpeau
simple perfect răpii răpiși răpi răpirăm răpirăți răpiră
pluperfect răpisem răpiseși răpise răpiserăm răpiserăți răpiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să răpesc să răpești să răpească să răpim să răpiți să răpească
imperative — tu — — voi —
affirmative răpește răpiți
negative nu răpi nu răpiți

Derived terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.