argumentare

See also: argumentaré

Latin

Verb

argūmentāre

  1. second-person singular present active imperative/indicative of argūmentor

Romanian

Etymology

From argumenta +‎ -re.

Noun

argumentare f (plural argumentări)

  1. argumentation

Declension
Declension of argumentare
singular plural
indefinite articulation definite articulation indefinite articulation definite articulation
nominative/accusative (o) argumentare argumentarea (niște) argumentări argumentările
genitive/dative (unei) argumentări argumentării (unor) argumentări argumentărilor
vocative argumentare, argumentareo argumentărilor

Spanish

Verb

argumentare

  1. first/third-person singular future subjunctive of argumentar
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.