turna

See also: Turna, turná, and turnà

Crimean Tatar

Noun

turna

  1. crane (bird)

Romanian

Pronunciation
  • Audio(file)

Etymology 1

Inherited from Latin tornō, tornāre.

Verb

a turna (third-person singular present toarnă, past participle turnat) 1st conj.

  1. to pour
    Synonym: vărsa
  2. to shape, fashion, mould
  3. to cast (metal)
  4. (impersonal, familiar) to pour, rain heavily, rain cats and dogs
    Synonym: ploua (cu găleată)
  5. (informal) to hand over (to authorities), denounce, tell on, tattle
  6. (obsolete) to return, come back
    Synonym: întoarce
Conjugation
    conjugation of turna (first conjugation, no infix)
infinitive a turna
gerund turnând
past participle turnat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present torn torni toarnă turnăm turnați toarnă
imperfect turnam turnai turna turnam turnați turnau
simple perfect turnai turnași turnă turnarăm turnarăți turnară
pluperfect turnasem turnaseși turnase turnaserăm turnaserăți turnaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să torn să torni să toarne să turnăm să turnați să toarne
imperative — tu — — voi —
affirmative toarnă turnați
negative nu turna nu turnați
Derived terms

Etymology 2

Borrowed from French tourner.

Verb

a turna (third-person singular present turnează, past participle turnat) 1st conj.

  1. to photograph or film (to shoot a movie)
Conjugation
    conjugation of turna (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a turna
gerund turnând
past participle turnat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present turnez turnezi turnează turnăm turnați turnează
imperfect turnam turnai turna turnam turnați turnau
simple perfect turnai turnași turnă turnarăm turnarăți turnară
pluperfect turnasem turnaseși turnase turnaserăm turnaserăți turnaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să turnez să turnezi să turneze să turnăm să turnați să turneze
imperative — tu — — voi —
affirmative turnează turnați
negative nu turna nu turnați

References

Spanish

Verb

turna

  1. inflection of turnar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Turkish

Etymology

Inherited from Ottoman Turkish طورنه (turna, “crane”), itself from Proto-Turkic *turunya (“crane”).

Pronunciation
  • Audio(file)

Noun

turna (definite accusative turnayı, plural turnalar)

  1. crane (bird)
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.