tipări
Romanian
Etymology
From tipar.
Verb
a tipări (third-person singular present tipărește, past participle tipărit) 4th conj.
Conjugation
conjugation of tipări (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive | a tipări | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | tipărind | ||||||
past participle | tipărit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | tipăresc | tipărești | tipărește | tipărim | tipăriți | tipăresc | |
imperfect | tipăream | tipăreai | tipărea | tipăream | tipăreați | tipăreau | |
simple perfect | tipării | tipăriși | tipări | tipărirăm | tipărirăți | tipăriră | |
pluperfect | tipărisem | tipăriseși | tipărise | tipăriserăm | tipăriserăți | tipăriseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să tipăresc | să tipărești | să tipărească | să tipărim | să tipăriți | să tipărească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | tipărește | tipăriți | |||||
negative | nu tipări | nu tipăriți |
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.