pomeni
Romanian
Etymology 1
Borrowed from Old Church Slavonic поминати (pominati, “to remember, to commemorate”), from Proto-Slavic *pomineti. Compare Polish wspomnieć (“to mention, to remember”), Russian помина́ть (pominátʹ, “to commemorate”), Ukrainian помина́ти (pomynáty, “to remember”).
Pronunciation
- IPA(key): /po.meˈni/
- Rhymes: -i
- Hyphenation: po‧me‧ni
Verb
a pomeni (third-person singular present pomenește, past participle pomenit) 4th conj.
- (obsolete, transitive, sometimes reflexive) to remember, recall [until 19th c.]
- Synonyms: își aminti, ține minte
- 16th C., Schei Psalter, Psalm 137, verse 1:
- Лаᲂу́рїᲂу҆львавило́нᲂулꙋи́,а҆чїешеѕ̾ꙋⷨшиплъ́нсеⷨ,къ́ндᲂупоменїѧ́мꙋ̀нои҆̀сїѡ҆нꙋⷧ҇.
- La [u]râul Vavilonului, acie ședzum și plânsem, cându pomeniiamu noi Sionul.
- By the rivers of Babylon, there we sat down, yea, we wept, when we remembered Zion.
- (transitive, now literary or informal) to mention
- 1959, Eugen Barbu, chapter 12, in Șoseaua Nordului [North Road], Bucharest: Editura pentru Literatură și Artă, page 143:
- Mareș îi povesti pe scurt totul, fără să pomenească de unde plecase și că era însoțit.
- Mareș told him everything in short, without mentioning where he’d left from and that he was accompanied.
- (reflexive, chiefly informal) to find oneself (do or undergo something unexpectedly)
- Synonym: se trezi
- 2021, chapter 4, in Constantin Dumitru-Pălcuș, transl., Buddha și nonconformistul, Bucharest: Trei, translation of The Buddha and the Badass by Vishen Lakhiani, →ISBN, page 136:
- Și uite-așa m-am pomenit într-o bună zi în propriul birou de la Microsoft.
- And just like that, one day I found myself in my own office at Microsoft.
- (transitive, chiefly passive impersonal) to encounter, know of the existence of something
- Synonym: întâlni
- (transitive, uncommon) to have funerary rites and services held in someone’s remembrance
- Synonym: comânda
- (reflexive or transitive, regional) to wake up (oneself or someone else respectively)
- “Tanislav” (folk ballad from Almăjel village, Vlădaia, Mehedinți); gathered around 1900 by Constantin Rădulescu-Codin and published in Ioan Șerb, Florica Șerb, editors, Literatura populară, volume 1, Bucharest: Minerva, 1986, page 168:
- Tanislav se pomenea,
Pe ochi negri se spăla, […]- Tanislav woke up,
Washed his dark eyes, […]
- Tanislav woke up,
- (reflexive, now uncommon) to come into existence
- (transitive, uncommon) to have always known something
- 1963 August, Mihai Beniuc, Povestea lui Avram Proțap, om de rînd (part 4), in Viața Romînească, year 16, Bucharest, page 33:
- În sfîrşit, bătrînul într-o zi, sub frăgarul din curte, pe care-l pomenise din copilăria sa puternic și mare, a murit.
- In the end, the old man died one day under the mulberry tree in the garden, which he had always known as strong and great since childhood.
- (transitive or passive impersonal, obsolete) to name
Conjugation
conjugation of pomeni (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive | a pomeni | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | pomenind | ||||||
past participle | pomenit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | pomenesc | pomenești | pomenește | pomenim | pomeniți | pomenesc | |
imperfect | pomeneam | pomeneai | pomenea | pomeneam | pomeneați | pomeneau | |
simple perfect | pomenii | pomeniși | pomeni | pomenirăm | pomenirăți | pomeniră | |
pluperfect | pomenisem | pomeniseși | pomenise | pomeniserăm | pomeniserăți | pomeniseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să pomenesc | să pomenești | să pomenească | să pomenim | să pomeniți | să pomenească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | pomenește | pomeniți | |||||
negative | nu pomeni | nu pomeniți |
Derived terms
- nepomenit
- nemaipomenit
- pomeneală
- pomenire
- te pomenești
Pronunciation
- IPA(key): /poˈmenʲ/
- Rhymes: -enʲ
- Hyphenation: po‧meni
References
- pomeni in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)
- Iorgu Iordan, Alexandru Graur, Ion Coteanu, editors (1980), Dicționarul Limbii Române, volume 8, part 4, Bucharest: Academy of the Socialist Republic of Romania, pages 1004–1007
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.