osteni
Romanian
Etymology
Borrowed from Old Church Slavonic оустанѫ (ustanǫ, “I stop”), from оустати (ustati, “to cease, to stop”), from стати (stati, “to stand”), from Proto-Slavic *stati.
Verb
a osteni (third-person singular present ostenește, past participle ostenit) 4th conj.
Conjugation
conjugation of osteni (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive | a osteni | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | ostenind | ||||||
past participle | ostenit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | ostenesc | ostenești | ostenește | ostenim | osteniți | ostenesc | |
imperfect | osteneam | osteneai | ostenea | osteneam | osteneați | osteneau | |
simple perfect | ostenii | osteniși | osteni | ostenirăm | ostenirăți | osteniră | |
pluperfect | ostenisem | osteniseși | ostenise | osteniserăm | osteniserăți | osteniseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să ostenesc | să ostenești | să ostenească | să ostenim | să osteniți | să ostenească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | ostenește | osteniți | |||||
negative | nu osteni | nu osteniți |
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.