ilustra
See also: ilustrá
Portuguese
Verb
ilustra
- inflection of ilustrar:
- third-person singular present indicative
- second-person singular imperative
Romanian
Etymology
Borrowed from French illustrer, from Latin illustrare.
Pronunciation
Audio (file)
Verb
a ilustra (third-person singular present ilustrează, past participle ilustrat) 1st conj.
- to illustrate
Conjugation
conjugation of ilustra (first conjugation, -ez- infix)
infinitive | a ilustra | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | ilustrând | ||||||
past participle | ilustrat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | ilustrez | ilustrezi | ilustrează | ilustrăm | ilustrați | ilustrează | |
imperfect | ilustram | ilustrai | ilustra | ilustram | ilustrați | ilustrau | |
simple perfect | ilustrai | ilustrași | ilustră | ilustrarăm | ilustrarăți | ilustrară | |
pluperfect | ilustrasem | ilustraseși | ilustrase | ilustraserăm | ilustraserăți | ilustraseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să ilustrez | să ilustrezi | să ilustreze | să ilustrăm | să ilustrați | să ilustreze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | ilustrează | ilustrați | |||||
negative | nu ilustra | nu ilustrați |
Spanish
Verb
ilustra
- inflection of ilustrar:
- third-person singular present indicative
- second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.