destituit

See also: destituït

Latin

Verb

dēstituit

  1. third-person singular present active indicative of dēstituō

Romanian

Etymology

Past participle of destitui.

Adjective

destituit m or n (feminine singular destituită, masculine plural destituiți, feminine and neuter plural destituite)

  1. removed, dismissed

Declension
Declension of destituit
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative/
accusative 		indefinite destituit destituită destituiți destituite
definite destituitul destituita destituiții destituitele
genitive/
dative 		indefinite destituit destituite destituiți destituite
definite destituitului destituitei destituiților destituitelor

Verb

destituit (past participle of destitui)

  1. past participle of destitui

References
  • destituit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.