destitui

See also: destituí and destituì

Latin

Verb

dēstituī

  1. first-person singular perfect active indicative of dēstituō

Portuguese

Verb

destitui

  1. inflection of destituir:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French destituer, from Latin destituere.

Verb

a destitui (third-person singular present destituie, past participle destituit) 4th conj.

  1. to discharge, to depose

Conjugation
    conjugation of destitui (fourth conjugation, no infix)
infinitive a destitui
gerund destituind
past participle destituit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present destitui destitui destituie destituim destituiți destituie
imperfect destituiam destituiai destituia destituiam destituiați destituiau
simple perfect destituii destituiși destitui destituirăm destituirăți destituiră
pluperfect destituisem destituiseși destituise destituiserăm destituiserăți destituiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să destitui să destitui să destituie să destituim să destituiți să destituie
imperative — tu — — voi —
affirmative destituie destituiți
negative nu destitui nu destituiți
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.