coperta

Italian

Etymology

Substantivized feminine of the adjective coperto.

Pronunciation
  • IPA(key): /koˈpɛr.ta/
  • Audio(file)
  • Rhymes: -ɛrta
  • Hyphenation: co‧pèr‧ta

Noun

coperta f (plural coperte)

  1. blanket
  2. rug
  3. deck (of a ship)

Derived terms

Descendants
  • → Polish: koperta

See also

Anagrams

Latin

Noun

coperta f (genitive copertae); first declension

  1. (Medieval Latin) A blanket, cover.

Declension

First-declension noun.

Case Singular Plural
Nominative coperta copertae
Genitive copertae copertārum
Dative copertae copertīs
Accusative copertam copertās
Ablative copertā copertīs
Vocative coperta copertae

Romanian

Etymology

Borrowed from Italian copertare.

Verb

a coperta (third-person singular present copertează, past participle copertat) 1st conj.

  1. to bind (a book)

Conjugation
    conjugation of coperta (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a coperta
gerund copertând
past participle copertat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present copertez copertezi copertează copertăm copertați copertează
imperfect copertam copertai coperta copertam copertați copertau
simple perfect copertai copertași copertă copertarăm copertarăți copertară
pluperfect copertasem copertaseși copertase copertaserăm copertaserăți copertaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să copertez să copertezi să coperteze să copertăm să copertați să coperteze
imperative — tu — — voi —
affirmative copertează copertați
negative nu coperta nu copertați
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.