adnota

Latin

Verb

adnotā

  1. second-person singular present active imperative of adnotō

Romanian

Etymology

Borrowed from Latin adnotare. By surface analysis, ad- +‎ nota.

Pronunciation
  • IPA(key): /ad.noˈta/
  • Rhymes: -a
  • Hyphenation: ad‧no‧ta

Verb

a adnota (third-person singular present adnotează, past participle adnotat) 1st conj.

  1. (transitive) to annotate (make annotations on the margins of a text)

Conjugation
    conjugation of adnota (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a adnota
gerund adnotând
past participle adnotat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present adnotez adnotezi adnotează adnotăm adnotați adnotează
imperfect adnotam adnotai adnota adnotam adnotați adnotau
simple perfect adnotai adnotași adnotă adnotarăm adnotarăți adnotară
pluperfect adnotasem adnotaseși adnotase adnotaserăm adnotaserăți adnotaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să adnotez să adnotezi să adnoteze să adnotăm să adnotați să adnoteze
imperative — tu — — voi —
affirmative adnotează adnotați
negative nu adnota nu adnotați

Derived terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.