zăbovi
Romanian
Etymology
Borrowed from Old Church Slavonic забовити (zaboviti), from Proto-Slavic *zabava.
Verb
a zăbovi (third-person singular present zăbovește, past participle zăbovit) 4th conj.
- (colloquial) to tarry
Conjugation
conjugation of zăbovi (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a zăbovi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | zăbovind | ||||||
| past participle | zăbovit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | zăbovesc | zăbovești | zăbovește | zăbovim | zăboviți | zăbovesc | |
| imperfect | zăboveam | zăboveai | zăbovea | zăboveam | zăboveați | zăboveau | |
| simple perfect | zăbovii | zăboviși | zăbovi | zăbovirăm | zăbovirăți | zăboviră | |
| pluperfect | zăbovisem | zăboviseși | zăbovise | zăboviserăm | zăboviserăți | zăboviseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să zăbovesc | să zăbovești | să zăbovească | să zăbovim | să zăboviți | să zăbovească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | zăbovește | zăboviți | |||||
| negative | nu zăbovi | nu zăboviți | |||||
Related terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.