trimete
Romanian
Verb
a trimete (third-person singular present trimete, past participle trimes) 3rd conj.
- Alternative form of trimite
Conjugation
conjugation of trimete (third conjugation, past participle in -s)
infinitive | a trimete | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | trimețând | ||||||
past participle | trimes | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | trimet | trimeți | trimete | trimetem | trimeteți | trimet | |
imperfect | trimeteam | trimeteai | trimetea | trimeteam | trimeteați | trimeteau | |
simple perfect | trimesei | trimeseși | trimese | trimeserăm | trimeserăți | trimeseră | |
pluperfect | trimesesem | trimeseseși | trimesese | trimeseserăm | trimeseserăți | trimeseseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să trimet | să trimeți | să trimetă | să trimetem | să trimeteți | să trimetă | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | trimete | trimeteți | |||||
negative | nu trimete | nu trimeteți |
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.