scurta

See also: Scurta, scurtâ, and scurtă

Ladin

Verb

scurta

  1. third-person singular present indicative of scurter
  2. third-person plural present indicative of scurter
  3. second-person singular imperative of scurter

Romanian

Etymology

Inherited from Late Latin excurtāre, from Latin curtāre.

Pronunciation
  • Audio(file)

Verb

a scurta (third-person singular present scurtează, past participle scurtat) 1st conj.

  1. to shorten, abridge, abbreviate

Conjugation
    conjugation of scurta (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a scurta
gerund scurtând
past participle scurtat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present scurtez scurtezi scurtează scurtăm scurtați scurtează
imperfect scurtam scurtai scurta scurtam scurtați scurtau
simple perfect scurtai scurtași scurtă scurtarăm scurtarăți scurtară
pluperfect scurtasem scurtaseși scurtase scurtaserăm scurtaserăți scurtaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să scurtez să scurtezi să scurteze să scurtăm să scurtați să scurteze
imperative — tu — — voi —
affirmative scurtează scurtați
negative nu scurta nu scurtați

Derived terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.