roua
See also: rouă
Romanian
Etymology
From rouă.
Conjugation
conjugation of roua (first conjugation, -ez- infix)
infinitive | a roua | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | rouând | ||||||
past participle | rouat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | rouez | rouezi | rouează | rouăm | rouați | rouează | |
imperfect | rouam | rouai | roua | rouam | rouați | rouau | |
simple perfect | rouai | rouași | rouă | rouarăm | rouarăți | rouară | |
pluperfect | rouasem | rouaseși | rouase | rouaserăm | rouaserăți | rouaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să rouez | să rouezi | să roueze | să rouăm | să rouați | să roueze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | rouează | rouați | |||||
negative | nu roua | nu rouați |
References
- roua in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.