rindelui
Romanian
Etymology
From rindea + -ălui.
Verb
a rindelui (third-person singular present rindeluiește, past participle rindeluit) 4th conj.
Conjugation
conjugation of rindelui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a rindelui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | rindeluind | ||||||
| past participle | rindeluit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | rindeluiesc | rindeluiești | rindeluiește | rindeluim | rindeluiți | rindeluiesc | |
| imperfect | rindeluiam | rindeluiai | rindeluia | rindeluiam | rindeluiați | rindeluiau | |
| simple perfect | rindeluii | rindeluiși | rindelui | rindeluirăm | rindeluirăți | rindeluiră | |
| pluperfect | rindeluisem | rindeluiseși | rindeluise | rindeluiserăm | rindeluiserăți | rindeluiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să rindeluiesc | să rindeluiești | să rindeluiască | să rindeluim | să rindeluiți | să rindeluiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | rindeluiește | rindeluiți | |||||
| negative | nu rindelui | nu rindeluiți | |||||
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.