rezolva

Romanian

Etymology

Borrowed from Latin resolvere, present active infinitive of resolvō.

Pronunciation
  • Audio(file)

Verb

a rezolva (third-person singular present rezolvă, past participle rezolvat) 1st conj.

  1. to resolve
  2. (+ cu) to take care of

Conjugation
    conjugation of rezolva (first conjugation, no infix)
infinitive a rezolva
gerund rezolvând
past participle rezolvat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present rezolv rezolvi rezolvă rezolvăm rezolvați rezolvă
imperfect rezolvam rezolvai rezolva rezolvam rezolvați rezolvau
simple perfect rezolvai rezolvași rezolvă rezolvarăm rezolvarăți rezolvară
pluperfect rezolvasem rezolvaseși rezolvase rezolvaserăm rezolvaserăți rezolvaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să rezolv să rezolvi să rezolve să rezolvăm să rezolvați să rezolve
imperative — tu — — voi —
affirmative rezolvă rezolvați
negative nu rezolva nu rezolvați
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.