rătăci

Romanian

Etymology

From a Vulgar Latin root *erraticīre, from errāticāre, from Latin errāticus, from errō, errāre.

Pronunciation
  • Audio(file)

Verb

a rătăci (third-person singular present rătăcește, past participle rătăcit) 4th conj.

  1. (reflexive) to get lost, become lost, lose oneself.
  2. (intransitive) to wander
  3. (transitive) to lose, misplace

Conjugation
    conjugation of rătăci (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a rătăci
gerund rătăcind
past participle rătăcit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present rătăcesc rătăcești rătăcește rătăcim rătăciți rătăcesc
imperfect rătăceam rătăceai rătăcea rătăceam rătăceați rătăceau
simple perfect rătăcii rătăciși rătăci rătăcirăm rătăcirăți rătăciră
pluperfect rătăcisem rătăciseși rătăcise rătăciserăm rătăciserăți rătăciseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să rătăcesc să rătăcești să rătăcească să rătăcim să rătăciți să rătăcească
imperative — tu — — voi —
affirmative rătăcește rătăciți
negative nu rătăci nu rătăciți

Synonyms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.