râni
See also: rani
Romanian
Etymology
Borrowed from Bulgarian рина (rina), from Proto-Slavic *rinǫti (“to shove”).
Verb
a râni (third-person singular present rânește, past participle rânit) 4th conj.
Conjugation
conjugation of râni (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a râni | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | rânind | ||||||
| past participle | rânit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | rânesc | rânești | rânește | rânim | râniți | rânesc | |
| imperfect | râneam | râneai | rânea | râneam | râneați | râneau | |
| simple perfect | rânii | râniși | râni | rânirăm | rânirăți | râniră | |
| pluperfect | rânisem | râniseși | rânise | râniserăm | râniserăți | râniseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să rânesc | să rânești | să rânească | să rânim | să râniți | să rânească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | rânește | râniți | |||||
| negative | nu râni | nu râniți | |||||
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.