proscris

French

Verb

proscris

  1. inflection of proscrire:
    1. first/second-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

From proscrie.

Adjective

proscris m or n (feminine singular proscrisă, masculine plural proscriși, feminine and neuter plural proscrise)

  1. proscribed, banished

Declension
Declension of proscris
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative/
accusative 		indefinite proscris proscrisă proscriși proscrise
definite proscrisul proscrisa proscrișii proscrisele
genitive/
dative 		indefinite proscris proscrise proscriși proscrise
definite proscrisului proscrisei proscrișilor proscriselor

Noun

proscris m (plural proscriși)

  1. banished person

Declension
Declension of proscris
singular plural
indefinite articulation definite articulation indefinite articulation definite articulation
nominative/accusative (un) proscris proscrisul (niște) proscriși proscrișii
genitive/dative (unui) proscris proscrisului (unor) proscriși proscrișilor
vocative proscrisule proscrișilor
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.