profuma
Italian
Verb
profuma
- inflection of profumare:
- third-person singular present indicative
- second-person singular imperative
Romanian
Verb
a profuma (third-person singular present profumează, past participle profumat) 1st conj.
- Alternative form of parfuma
Conjugation
conjugation of profuma (first conjugation, -ez- infix)
infinitive | a profuma | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | profumând | ||||||
past participle | profumat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | profumez | profumezi | profumează | profumăm | profumați | profumează | |
imperfect | profumam | profumai | profuma | profumam | profumați | profumau | |
simple perfect | profumai | profumași | profumă | profumarăm | profumarăți | profumară | |
pluperfect | profumasem | profumaseși | profumase | profumaserăm | profumaserăți | profumaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să profumez | să profumezi | să profumeze | să profumăm | să profumați | să profumeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | profumează | profumați | |||||
negative | nu profuma | nu profumați |
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.