predestina

See also: predestiná and prédestina

Italian

Verb

predestina

  1. inflection of predestinare:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Anagrams

Portuguese

Verb

predestina

  1. inflection of predestinar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French prédestiner, from Latin praedestinare.

Verb

a predestina (third-person singular present predestinează, past participle predestinat) 1st conj.

  1. to predestine

Conjugation
    conjugation of predestina (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a predestina
gerund predestinând
past participle predestinat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present predestinez predestinezi predestinează predestinăm predestinați predestinează
imperfect predestinam predestinai predestina predestinam predestinați predestinau
simple perfect predestinai predestinași predestină predestinarăm predestinarăți predestinară
pluperfect predestinasem predestinaseși predestinase predestinaserăm predestinaserăți predestinaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să predestinez să predestinezi să predestineze să predestinăm să predestinați să predestineze
imperative — tu — — voi —
affirmative predestinează predestinați
negative nu predestina nu predestinați

Spanish

Verb

predestina

  1. inflection of predestinar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.