periclita

See also: periclitá and périclita

Romanian

Etymology

Borrowed from French péricliter.

Verb

a periclita (third-person singular present periclitează, past participle periclitat) 1st conj.

  1. (intransitive, dated) to be in danger, in peril

Conjugation
    conjugation of periclita (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a periclita
gerund periclitând
past participle periclitat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present periclitez periclitezi periclitează periclităm periclitați periclitează
imperfect periclitam periclitai periclita periclitam periclitați periclitau
simple perfect periclitai periclitași periclită periclitarăm periclitarăți periclitară
pluperfect periclitasem periclitaseși periclitase periclitaserăm periclitaserăți periclitaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să periclitez să periclitezi să pericliteze să periclităm să periclitați să pericliteze
imperative — tu — — voi —
affirmative periclitează periclitați
negative nu periclita nu periclitați

Spanish

Verb

periclita

  1. inflection of periclitar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.