ondula

See also: ondulá

Catalan

Verb

ondula

  1. inflection of ondular:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

French

Verb

ondula

  1. third-person singular past historic of onduler

Italian

Verb

ondula

  1. inflection of ondulare:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Portuguese

Verb

ondula

  1. inflection of ondular:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French onduler.

Verb

a ondula (third-person singular present ondulează, past participle ondulat) 1st conj.

  1. to wave

Conjugation
    conjugation of ondula (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a ondula
gerund ondulând
past participle ondulat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present ondulez ondulezi ondulează ondulăm ondulați ondulează
imperfect ondulam ondulai ondula ondulam ondulați ondulau
simple perfect ondulai ondulași ondulă ondularăm ondularăți ondulară
pluperfect ondulasem ondulaseși ondulase ondulaserăm ondulaserăți ondulaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să ondulez să ondulezi să onduleze să ondulăm să ondulați să onduleze
imperative — tu — — voi —
affirmative ondulează ondulați
negative nu ondula nu ondulați

Spanish

Verb

ondula

  1. inflection of ondular:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.