obidi
Romanian
Etymology
From obidă.
Conjugation
conjugation of obidi (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive | a obidi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | obidind | ||||||
past participle | obidit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | obidesc | obidești | obidește | obidim | obidiți | obidesc | |
imperfect | obideam | obideai | obidea | obideam | obideați | obideau | |
simple perfect | obidii | obidiși | obidi | obidirăm | obidirăți | obidiră | |
pluperfect | obidisem | obidiseși | obidise | obidiserăm | obidiserăți | obidiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să obidesc | să obidești | să obidească | să obidim | să obidiți | să obidească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | obidește | obidiți | |||||
negative | nu obidi | nu obidiți |
References
- obidi in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.