numerota
Romanian
Etymology
Borrowed from French numeroter.
Verb
a numerota (third-person singular present numerotează, past participle numerotat) 1st conj.
- to number
Conjugation
conjugation of numerota (first conjugation, -ez- infix)
infinitive | a numerota | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | numerotând | ||||||
past participle | numerotat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | numerotez | numerotezi | numerotează | numerotăm | numerotați | numerotează | |
imperfect | numerotam | numerotai | numerota | numerotam | numerotați | numerotau | |
simple perfect | numerotai | numerotași | numerotă | numerotarăm | numerotarăți | numerotară | |
pluperfect | numerotasem | numerotaseși | numerotase | numerotaserăm | numerotaserăți | numerotaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să numerotez | să numerotezi | să numeroteze | să numerotăm | să numerotați | să numeroteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | numerotează | numerotați | |||||
negative | nu numerota | nu numerotați |
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.