mucuri
Romanian
Verb
a mucuri (third-person singular present mucurește, past participle mucurit) 4th conj.
- Obsolete form of mucări.
Conjugation
conjugation of mucuri (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive | a mucuri | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | mucurind | ||||||
past participle | mucurit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | mucuresc | mucurești | mucurește | mucurim | mucuriți | mucuresc | |
imperfect | mucuream | mucureai | mucurea | mucuream | mucureați | mucureau | |
simple perfect | mucurii | mucuriși | mucuri | mucurirăm | mucurirăți | mucuriră | |
pluperfect | mucurisem | mucuriseși | mucurise | mucuriserăm | mucuriserăți | mucuriseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să mucuresc | să mucurești | să mucurească | să mucurim | să mucuriți | să mucurească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | mucurește | mucuriți | |||||
negative | nu mucuri | nu mucuriți |
References
- mucuri in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.