medita

See also: meditá and médita

Catalan

Pronunciation

Verb

medita

  1. inflection of meditar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Chavacano

Etymology

Inherited from Spanish meditar (“to meditate”).

Verb

meditá

  1. to meditate

Italian

Verb

medita

  1. inflection of meditare:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Anagrams

Portuguese

Verb

medita

  1. inflection of meditar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French méditer.

Verb

a medita (third-person singular present meditează, past participle meditat) 1st conj.

  1. to meditate

Conjugation
    conjugation of medita (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a medita
gerund meditând
past participle meditat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present meditez meditezi meditează medităm meditați meditează
imperfect meditam meditai medita meditam meditați meditau
simple perfect meditai meditași medită meditarăm meditarăți meditară
pluperfect meditasem meditaseși meditase meditaserăm meditaserăți meditaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să meditez să meditezi să mediteze să medităm să meditați să mediteze
imperative — tu — — voi —
affirmative meditează meditați
negative nu medita nu meditați

Spanish

Pronunciation
  • IPA(key): /meˈdita/ [meˈð̞i.t̪a]
  • Rhymes: -ita
  • Syllabification: me‧di‧ta

Verb

medita

  1. inflection of meditar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.