mânia

See also: mania, Mania, manía, mânià, -manía, manią, -mania, and -manią

Romanian

Etymology

From mânie.

Pronunciation
  • Audio(file)

Verb

a mânia (third-person singular present mânie, past participle mâniat) 1st conj.

  1. to anger, infuriate, vex, madden
  2. (reflexive) to become angry, lose one's temper

Conjugation
    conjugation of mânia (first conjugation, no infix)
infinitive a mânia
gerund mâniind
past participle mâniat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present mânii mânii mânie mâniem mâniați mânie
imperfect mâniam mâniai mânia mâniam mâniați mâniau
simple perfect mâniai mâniași mânie mâniarăm mâniarăți mâniară
pluperfect mâniasem mâniaseși mâniase mâniaserăm mâniaserăți mâniaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să mânii să mânii să mânie să mâniem să mâniați să mânie
imperative — tu — — voi —
affirmative mânie mâniați
negative nu mânia nu mâniați

Synonyms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.