gonguri
Romanian
Verb
a gonguri (third-person singular present gongurește, past participle gongurit) 4th conj.
- Obsolete form of gânguri.
Conjugation
conjugation of gonguri (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a gonguri | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | gongurind | ||||||
| past participle | gongurit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | gonguresc | gongurești | gongurește | gongurim | gonguriți | gonguresc | |
| imperfect | gonguream | gongureai | gongurea | gonguream | gongureați | gongureau | |
| simple perfect | gongurii | gonguriși | gonguri | gongurirăm | gongurirăți | gonguriră | |
| pluperfect | gongurisem | gonguriseși | gongurise | gonguriserăm | gonguriserăți | gonguriseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să gonguresc | să gongurești | să gongurească | să gongurim | să gonguriți | să gongurească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | gongurește | gonguriți | |||||
| negative | nu gonguri | nu gonguriți | |||||
References
- gonguri in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.