glorifica

See also: glorificá

Italian

Verb

glorifica

  1. inflection of glorificare:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Anagrams

Latin

Pronunciation

Verb

glōrificā

  1. second-person singular present active imperative of glōrificō

Portuguese

Verb

glorifica

  1. inflection of glorificar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French glorifier, from Latin glorificare. Equivalent to glorie +‎ -ifica.

Verb

a glorifica (third-person singular present glorifică, past participle glorificat) 1st conj.

  1. to glorify

Conjugation
    conjugation of glorifica (first conjugation, no infix)
infinitive a glorifica
gerund glorificând
past participle glorificat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present glorific glorifici glorifică glorificăm glorificați glorifică
imperfect glorificam glorificai glorifica glorificam glorificați glorificau
simple perfect glorificai glorificași glorifică glorificarăm glorificarăți glorificară
pluperfect glorificasem glorificaseși glorificase glorificaserăm glorificaserăți glorificaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să glorific să glorifici să glorifice să glorificăm să glorificați să glorifice
imperative — tu — — voi —
affirmative glorifică glorificați
negative nu glorifica nu glorificați

Spanish

Pronunciation
  • IPA(key): /ɡloɾiˈfika/ [ɡlo.ɾiˈfi.ka]
  • Rhymes: -ika
  • Syllabification: glo‧ri‧fi‧ca

Verb

glorifica

  1. inflection of glorificar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.