frământa

Romanian

Etymology

Probably from Latin fermentāre, present active infinitive of fermentō; less likely from a Vulgar Latin *fragmentāre, from Latin fragmentum. Compare Aromanian frimintu, frimintari.

Verb

a frământa (third-person singular present frământă, past participle frământat) 1st conj.

  1. to knead
  2. to work, temper
  3. to stir, churn, agitate
  4. to fret, fuss

Conjugation
    conjugation of frământa (first conjugation, no infix)
infinitive a frământa
gerund frământând
past participle frământat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present frământ frămânți frământă frământăm frământați frământă
imperfect frământam frământai frământa frământam frământați frământau
simple perfect frământai frământași frământă frământarăm frământarăți frământară
pluperfect frământasem frământaseși frământase frământaserăm frământaserăți frământaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să frământ să frămânți să frământe să frământăm să frământați să frământe
imperative — tu — — voi —
affirmative frământă frământați
negative nu frământa nu frământați

Derived terms

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.