dința
Romanian
Etymology
Back-formation from dințat.
Conjugation
conjugation of dința (first conjugation, -ez- infix)
infinitive | a dința | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | dințând | ||||||
past participle | dințat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | dințez | dințezi | dințează | dințăm | dințați | dințează | |
imperfect | dințam | dințai | dința | dințam | dințați | dințau | |
simple perfect | dințai | dințași | dință | dințarăm | dințarăți | dințară | |
pluperfect | dințasem | dințaseși | dințase | dințaserăm | dințaserăți | dințaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să dințez | să dințezi | să dințeze | să dințăm | să dințați | să dințeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | dințează | dințați | |||||
negative | nu dința | nu dințați |
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.