deprava

See also: depravá and déprava

Italian

Verb

deprava

  1. inflection of depravare:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Anagrams

Latin

Verb

dēprāvā

  1. second-person singular present active imperative of dēprāvō

Romanian

Etymology

Borrowed from French dépraver, from Latin depravare.

Verb

a deprava (third-person singular present depravează, past participle depravat) 1st conj.

  1. to deprave

Conjugation
    conjugation of deprava (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a deprava
gerund depravând
past participle depravat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present depravez depravezi depravează depravăm depravați depravează
imperfect depravam depravai deprava depravam depravați depravau
simple perfect depravai depravași depravă depravarăm depravarăți depravară
pluperfect depravasem depravaseși depravase depravaserăm depravaserăți depravaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să depravez să depravezi să depraveze să depravăm să depravați să depraveze
imperative — tu — — voi —
affirmative depravează depravați
negative nu deprava nu depravați

Spanish

Verb

deprava

  1. inflection of depravar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.