cununa

See also: cunună

Romanian

Etymology 1

Inherited from Latin corōnāre, present active infinitive of corōnō. Doublet of încorona, which was a borrowing or formed from coroană; cf. also the related încununa. Compare Aromanian curun, curunari.

Pronunciation
  • IPA(key): /ku.nu.ˈna/
  • Rhymes: -a
  • Hyphenation: cu‧nu‧na

Verb

a cununa (third-person singular present cunună, past participle cununat) 1st conj.

  1. to wed, marry (with a religious ceremony)
  2. (reflexive) to get married/wedded
  3. (dated) to crown
Conjugation
    conjugation of cununa (first conjugation, no infix)
infinitive a cununa
gerund cununând
past participle cununat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present cunun cununi cunună cununăm cununați cunună
imperfect cununam cununai cununa cununam cununați cununau
simple perfect cununai cununași cunună cununarăm cununarăți cununară
pluperfect cununasem cununaseși cununase cununaserăm cununaserăți cununaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să cunun să cununi să cunune să cununăm să cununați să cunune
imperative — tu — — voi —
affirmative cunună cununați
negative nu cununa nu cununați
Synonyms

Etymology 2

Form of cunună.

Pronunciation
  • IPA(key): /ku.ˈnu.na/
  • Rhymes: -una
  • Hyphenation: cu‧nu‧na

Noun

cununa f

  1. definite nominative/accusative singular of cunună: the wreath, the crown
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.