cumula

French

Pronunciation
  • IPA(key): /ky.my.la/
  • Audio(file)

Verb

cumula

  1. third-person singular past historic of cumuler

Italian

Verb

cumula

  1. inflection of cumulare:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Latin

Verb

cumulā

  1. second-person singular present active imperative of cumulō

Portuguese

Verb

cumula

  1. inflection of cumular:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French cumuler.

Verb

a cumula (third-person singular present cumulează, past participle cumulat) 1st conj.

  1. to cumulate

Conjugation
    conjugation of cumula (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a cumula
gerund cumulând
past participle cumulat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present cumulez cumulezi cumulează cumulăm cumulați cumulează
imperfect cumulam cumulai cumula cumulam cumulați cumulau
simple perfect cumulai cumulași cumulă cumularăm cumularăți cumulară
pluperfect cumulasem cumulaseși cumulase cumulaserăm cumulaserăți cumulaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să cumulez să cumulezi să cumuleze să cumulăm să cumulați să cumuleze
imperative — tu — — voi —
affirmative cumulează cumulați
negative nu cumula nu cumulați

Spanish

Verb

cumula

  1. inflection of cumular:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.