cufrânge
Romanian
Etymology
Probably an internal derivative of frânge with the prefix cu-, or possibly from a Vulgar Latin *confrangere, from Latin confringere.
Verb
a cufrânge (third-person singular present cufrânge, past participle cufrânt) 3rd conj.
Conjugation
conjugation of cufrânge (third conjugation, past participle in -t)
| infinitive | a cufrânge | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | cufrângând | ||||||
| past participle | cufrânt | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | cufrâng | cufrângi | cufrânge | cufrângem | cufrângeți | cufrâng | |
| imperfect | cufrângeam | cufrângeai | cufrângea | cufrângeam | cufrângeați | cufrângeau | |
| simple perfect | cufrânsei | cufrânseși | cufrânse | cufrânserăm | cufrânserăți | cufrânseră | |
| pluperfect | cufrânsesem | cufrânseseși | cufrânsese | cufrânseserăm | cufrânseserăți | cufrânseseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să cufrâng | să cufrângi | să cufrângă | să cufrângem | să cufrângeți | să cufrângă | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | cufrânge | cufrângeți | |||||
| negative | nu cufrânge | nu cufrângeți | |||||
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.