contura
Romanian
Verb
a contura (third-person singular present conturează, past participle conturat) 1st conj.
- to outline
Conjugation
conjugation of contura (first conjugation, -ez- infix)
infinitive | a contura | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | conturând | ||||||
past participle | conturat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | conturez | conturezi | conturează | conturăm | conturați | conturează | |
imperfect | conturam | conturai | contura | conturam | conturați | conturau | |
simple perfect | conturai | conturași | contură | conturarăm | conturarăți | conturară | |
pluperfect | conturasem | conturaseși | conturase | conturaserăm | conturaserăți | conturaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să conturez | să conturezi | să contureze | să conturăm | să conturați | să contureze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | conturează | conturați | |||||
negative | nu contura | nu conturați |
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.