constituitor

Latin

Verb

cōnstituitor

  1. second/third-person singular future passive imperative of cōnstituō

Romanian

Etymology

From constitui +‎ -itor.

Adjective

constituitor m or n (feminine singular constituitoare, masculine plural constituitori, feminine and neuter plural constituitoare)

  1. constituting

Declension
Declension of constituitor
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative/
accusative 		indefinite constituitor constituitoare constituitori constituitoare
definite constituitorul constituitoarea constituitorii constituitoarele
genitive/
dative 		indefinite constituitor constituitoare constituitori constituitoare
definite constituitorului constituitoarei constituitorilor constituitoarelor

Noun

constituitor m (plural constituitori)

  1. constituter

Declension
Declension of constituitor
singular plural
indefinite articulation definite articulation indefinite articulation definite articulation
nominative/accusative (un) constituitor constituitorul (niște) constituitori constituitorii
genitive/dative (unui) constituitor constituitorului (unor) constituitori constituitorilor
vocative constituitorule constituitorilor

References
  • constituitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.