audita

See also: auditá and aŭdita

French

Pronunciation

Verb

audita

  1. third-person singular past historic of auditer

Ido

Verb

audita

  1. past passive participle of audar

Latin

Participle

audīta

  1. inflection of audītus:
    1. nominative/vocative feminine singular
    2. nominative/accusative/vocative neuter plural

Participle

audītā

  1. ablative feminine singular of audītus

Romanian

Etymology

Borrowed from English audit.

Verb

a audita (third-person singular present auditează, past participle auditat) 1st conj.

  1. to audit

Conjugation
    conjugation of audita (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a audita
gerund auditând
past participle auditat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present auditez auditezi auditează audităm auditați auditează
imperfect auditam auditai audita auditam auditați auditau
simple perfect auditai auditași audită auditarăm auditarăți auditară
pluperfect auditasem auditaseși auditase auditaserăm auditaserăți auditaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să auditez să auditezi să auditeze să audităm să auditați să auditeze
imperative — tu — — voi —
affirmative auditează auditați
negative nu audita nu auditați

Spanish

Verb

audita

  1. inflection of auditar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.