abține

Romanian

Etymology

Borrowed from French abstenir, Latin abstineō, with conjugation based on ține.

Verb

a abține (third-person singular present abține, past participle abținut) 3rd conj.

  1. to abstain

Conjugation
    conjugation of abține (third conjugation, past participle in -ut)
infinitive a abține
gerund abținând
past participle abținut
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present abțin abții abține abținem abțineți abțin
imperfect abțineam abțineai abținea abțineam abțineați abțineau
simple perfect abținui abținuși abținu abținurăm abținurăți abținură
pluperfect abținusem abținuseși abținuse abținuserăm abținuserăți abținuseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să abțin să abții să abțină să abținem să abțineți să abțină
imperative — tu — — voi —
affirmative abține abțineți
negative nu abține nu abțineți
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.