așterne

See also: asterne

Romanian

Etymology

Inherited from Latin asternere, present active infinitive of asternō (“prostrate oneself, lie prone”). Compare Aromanian ashternu / ashter.

Verb

a așterne (third-person singular present așterne, past participle așternut) 3rd conj.

  1. to spread or stretch over a surface (e.g. a carpet)
  2. to lay, spread out on the ground
  3. to strew

Conjugation
    conjugation of așterne (third conjugation, past participle in -ut)
infinitive a așterne
gerund așternând
past participle așternut
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present aștern așterni așterne așternem așterneți aștern
imperfect așterneam așterneai așternea așterneam așterneați așterneau
simple perfect așternui așternuși așternu așternurăm așternurăți așternură
pluperfect așternusem așternuseși așternuse așternuserăm așternuserăți așternuseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să aștern să așterni să așternă să așternem să așterneți să așternă
imperative — tu — — voi —
affirmative așterne așterneți
negative nu așterne nu așterneți

Synonyms

Derived terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.