țigăni

See also: țigani

Romanian

Etymology

From țigan (“Gypsy”).

Pronunciation
  • IPA(key): /ˌt͡si.ɡəˈni/

Verb

a țigăni (third-person singular present țigănește, past participle țigănit) 4th conj.

  1. (popular, colloquial, offensive) to beg, cadge
  2. (popular, colloquial, offensive) to haggle
  3. (popular, colloquial, offensive) to insist or bother too much about obtaining something, especially in an ungracious or impolite manner

Usage notes

Because it derives from negative stereotypes of the Roma people, and uses the problematic exonym țigan, this term is likely to offend Romani people. See the note regarding the use of țigan.

Conjugation
    conjugation of țigăni (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a țigăni
gerund țigănind
past participle țigănit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present țigănesc țigănești țigănește țigănim țigăniți țigănesc
imperfect țigăneam țigăneai țigănea țigăneam țigăneați țigăneau
simple perfect țigănii țigăniși țigăni țigănirăm țigănirăți țigăniră
pluperfect țigănisem țigăniseși țigănise țigăniserăm țigăniserăți țigăniseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să țigănesc să țigănești să țigănească să țigănim să țigăniți să țigănească
imperative — tu — — voi —
affirmative țigănește țigăniți
negative nu țigăni nu țigăniți

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.