șerbi

See also: serbi and Serbi

Romanian

Etymology

Inherited from Latin servīre. Doublet of servi, which was borrowed.

Verb

a șerbi (third-person singular present șerbește, past participle șerbit) 4th conj.

  1. (archaic) to work or serve as a serf or slave

Conjugation
    conjugation of șerbi (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a șerbi
gerund șerbind
past participle șerbit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present șerbesc șerbești șerbește șerbim șerbiți șerbesc
imperfect șerbeam șerbeai șerbea șerbeam șerbeați șerbeau
simple perfect șerbii șerbiși șerbi șerbirăm șerbirăți șerbiră
pluperfect șerbisem șerbiseși șerbise șerbiserăm șerbiserăți șerbiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să șerbesc să șerbești să șerbească să șerbim să șerbiți să șerbească
imperative — tu — — voi —
affirmative șerbește șerbiți
negative nu șerbi nu șerbiți

Derived terms

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.