întinge

See also: intinge

Romanian

Etymology

Inherited from Late Latin intingere, present active infinitive of intingō, from Latin tingō.

Verb

a întinge (third-person singular present întinge, past participle întins) 3rd conj.

  1. (popular) to soak or moisten food (e.g. bread) by dipping in some liquid or other food
    Synonyms: înmuia, muia, uda

Conjugation
    conjugation of întinge (third conjugation, past participle in -s)
infinitive a întinge
gerund întingând
past participle întins
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present înting întingi întinge întingem întingeți înting
imperfect întingeam întingeai întingea întingeam întingeați întingeau
simple perfect întinsei întinseși întinse întinserăm întinserăți întinseră
pluperfect întinsesem întinseseși întinsese întinseserăm întinseserăți întinseseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să înting să întingi să întingă să întingem să întingeți să întingă
imperative — tu — — voi —
affirmative întinge întingeți
negative nu întinge nu întingeți
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.