înnora

Romanian

Alternative forms

Etymology

From nor. Compare Friulian innulâsi, Catalan ennuvolar-se, Occitan ennivolar, cf. also Italian annuvolare, Spanish nublar, anublar.

Verb

a înnora (third-person singular present înnorează, past participle înnorat) 1st conj.

a se înnora

  1. (reflexive, intransitive) to become cloudy, cloud over
  2. (reflexive, transitive) to cloud, becloud, darken
  3. (reflexive, transitive, figuratively) to sadden
    Synonym: întrista

Conjugation
    conjugation of înnora (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a înnora
gerund înnorând
past participle înnorat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present înnorez înnorezi înnorează înnorăm înnorați înnorează
imperfect înnoram înnorai înnora înnoram înnorați înnorau
simple perfect înnorai înnorași înnoră înnorarăm înnorarăți înnorară
pluperfect înnorasem înnoraseși înnorase înnoraserăm înnoraserăți înnoraseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să înnorez să înnorezi să înnoreze să înnorăm să înnorați să înnoreze
imperative — tu — — voi —
affirmative înnorează înnorați
negative nu înnora nu înnorați

Antonyms

Derived terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.